„Dobrogea. Stravechi pamant romanesc”

dobrogea

Vetre de istorie: Constanta – Pantelimonul de Jos (Ulmetum) – Capidava – Hirsova. 140 km

Monumente şi aşezări din secolele X—XV se află si pe drumul national Constanţa—Bucureşti. După ce a depăşit bifurcaşia de la Ovidiu, înlre satele Crucea şi Gălbiori, o şosea asfallată duce, spre dreapta la cca. 10 km la cetatea, aflată pe perimetrul actualului sat Pantelimonul de Jos, anticul Ulmetum, unde Vasile Pârvan a efectual cercetări arheologice intre anii — 1913-1914. Cetalea de la Ulmetum a fost construită in epocă romană şi a fiintat şi in epoca romano-bizantină. Săpăturile practicate de Vasile Pârvan au surprins o construcţie absidată, de dimensiuni apreciabile şi cu portic central, precum şi numeroase resturi ale unei locuiri din secolele XI—XV, similare cu cele de la Capidava şi din alte aşezări de la Dunărea de Jos. Cetatea este de forma unei potcoave, avind intrarea pe latura scurtă (opusă curbei). Laturile incintei sînt prevăzute cu bastioane poligonale iar la colţuri se află turnuri de formă rectangulară. Pe latura de Vest se poate observa o refacere constind din blocuri paralelipipedice legate cu mortar avind ca liant cărămidă pisată. Din observaţiile noastre, credem că aceaslă adosare şi reparatie aparţin secolului al X-lea. Oricum materialele arheologice rămase din vremea lui Vasile Pârvan documentează existenta unei aşezări din secolele XI—XII.

De la Ulmetum, pe acelaşi drum se revine la şoseaua naţională ce pleacă de la Constanta spre Bucureşti. După cca. 22 km., la răscrucea de la Hanul Morilor se porneşte, spre stinga, pe o şosea asfallată, la cetatea de la Topalu (Capidava). După aproximativ 17 km, trecind prin satul Tichileşti, unde functionează un remarcabil muzeu de artă modernă, se ajunge pe malul Dunării la cetate. Săpăturile de aici au inceput incă fn anul 1924 pe vremea lui Vasile Pârvan si au continuat sub conducerea profesorului Grigore Florescu pină in 1959. Cetatea prezintă succesiunea mai multor nivele constructive. Cel mai vechi este un castru roman, cu patru părti flancate şi cu turnuri interioare la coşuri. Al doilea nivel il reprezintă cetatea romană tirzie construită in secolul al III-lea î.e.n., de plan dreptunghiular, aproape pătrat, cu ziduri groase de 2 m, construite din piatră cu mortar. Incinta are o singură poartă spre sud-est. Cetatea a fost refăcută de două ori, odată in vremea Impăratului Constantius II (337- 361) iar a doua oară la inceputul secolului al V-lea. Ca toate cetaţile din Dobrogea ea a fost abandonată in cursul seeolului al VII-lea e.n., pentru ca in secolul al IX-lea locuirea să fie reluată. Repopularea aşezării atit de timpuriu, inainte de infiinţarea thamei Paristrion, pune o serie întreagă de probleme legale de stăpinirea bizantină in regiunea Dunării de Jos. In ultima vreme se admite tot mai mull ideea că in secolele VIII şi IX o parte a Dobrogei, cea de Nord, se afla sub stăpinire bizantină sub forma themei Licostomionului.

Săpăturile arheologice au scos la iveală două nivele de locuire din perioada secolelor IX—XI. Nivelul de secol IX apartine unei comunităţi de soldaţi grăniceri care pe traseul vechiului zid de incintă au inaltat un nou zid din piatra şi pămint, al cărui şanţ taie zidul mai vechi. Locuinţele acestei perioade sint locuinte de suprafaţă, construite din piatră şi cărămizi romane. Din acest nivel s-a descoperit un ulcior care poartă o inscripţie in limba greacă: alfabetul scris invers, adică în sensul rotirii roţii olarului cu numai 23 de litere în loc de 24. La sfîrşitul şirului de litere este scris numele de Petre. Este cea mai veche inscripţie, ce păstrează un nume românesc, descoperită pină în prezent în spaţiul locuit de români. Folosirea exclusivă a alfabetului în limba greacă ne indică puternica influenţă bizantină asupra comunităţilor româneşti de la Dunărea de Jos.

cetati-dobrogea-arheologie

Al doilea nivel are ca tip de locuinţă bordeiul de formă dreptunghiulară sau (aproape ) pătrată. Adîncimea gropii variază intre 0,80 şi 2 m. In interior pereţii bordeielor erau intăriţi cu un zid din piatră şi lut. Acoperişul avea două pante. Podeaua era din lut galben.

Ca in toate aşezările contemporane şi la Capidava s-a descoperit ceramică abundentă. Predomină ceramica de uz comun lucrată la roată şi decorată cu striuri paralele sau cu val. Numarul fragmentelor ceramice smălţuite este relativ redus: douăzecişidouă de fragmente de ulcioare. Ceramica smălţuită de la Capidava se incadrează in ceramica din secolele X—XI din aşezările dobrogene. Este interesant de subliniat că ea apare numai in nivelul al II-lea de locuire ce se datează in secolele X—XI, pe baza monedelor descoperite ce încep cu cele emise în vremea impăratului Ioan Izimiskes şi se încheie cu cele ale Impărătesei Teodora ( 1055— 1056). Se poate trage concluzia că aşezarea de la Capidava a incetat pe la mijlocul secolului al XI în urma năvălirii, de dincolo de Dunăre, a pecengilor. După vizitarea Capidavei pentru a ajunge la Hirşova se revine la şoseaua naţională pină la punctul Hanul Morilor. De la acest punct şi pină la Hirşova sint de străbălut cca. 30 de km. Cercetările şi descoperirile arheologice de la Hirşova şi din împrejurimi au demonstrat că aici se află unul dintre cele mai bogate centre arheologice din Dobrogea. Sînt vestigii din epoca neolitică din perioada geto-dacică şi din epocile romană şi romano-bizantină.

Venind din centru spre malul Dunării se ajunge la cetatea bizantină. Deşi bine păstrată, cetatea n-a fost cercetată in amănunţime, făcindu-se doar observaţii de-a lungul zidurilor de incintă şi mici sondaje. Cetatea este de plan, patrulater, zidurile groase de cca. 2,50 m inconjoară incinta pe trei laturi. Cea de a patra latură, dinspre Dunăre, era apărată de faleza inaltă, dar şi de ziduri ridicate din loc fn loc. Pe latura de nord se păstrează zidul de incintă, a cărui inălţime ajunge pînă la 6-7 m. Chiar în centrul laturei, linia zidului se frînge formind un bastion patrulater. Imediat la Vest se distinge o poartă mică. Pe fala interioară se mai pot observa urmele unei scări de acces la postul de strajă, amenajată în grosimea zidului.

Un sondaj efectuat in urmă cu 15 ani de către arheologul A. Aricescu a confirmat presupunerea mai veche privind refacerea in timpul stăpinirii bizantine a vechilor fortificaţii. S-a putut constata insă o restringere a suprafeţei locuite comparativ cu nivelul romano-bizantin. Dintre obiectele descoperite amintim ceramica smăltuită si comună, asemănăloare cu cea din cetăţile contemporane de pe linia Dunării, mărcile de olar, fusaiole, arsice şi altele. Atrag in mod deosebit atenţia minerele de bici de luptă lucrate din corn cu reprezentări zoomorfe — cai, măgari — executate cu o deosebilă măiestrie. Provenienţa acestor mînere (ca şi stilul animalier in care au fost executate) nu este lesne de stabilit, se poate insă face presupunerea că au aparţinut unor luptători turanici aflaţi in slujba bizantinilor, aşa cum o confirmă şi izvoarele istorice. De la Hirşova, călătorul işi poate continua drumul spre Bucureşti, sau se poate reintoarce la Constanţa pe acelaşi traseu.”

[Transcriere articol din Almanah BTT 1985. Autori: C.Popa, Gh.Daragiu. Foto: A.Mihailopeni] 

 

Distribuie! Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Pin on Pinterest0Share on Tumblr0Share on StumbleUpon0Share on Reddit0Share on LinkedIn0Email this to someone

Comentarii

comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *