„Profesiile Viitorului. Viitorul profesiilor” (1)

Profesiile Viitorului (1)

„Cristina C. are şapte ani şi jumătate ; s-a născut in 1980. Anul trecut, unul dintre unchii ei, aflat în vizită, a fost solicitat de fetiţă să se joace „de-a dictarea”. „Hai !” — a zis unchiul — şi, văzînd pe masă a dictat : „Ion Creangă stă pe creangă”. Drept care, Cristina a scris, după cum bănuiţi, creangă stă pe creangă.” Unchiul i-a explicat că al doilea „creangă”, fiind nume de lucru, se scrie aşa cum l-a scris ea, pe cînd primul, fiind nume de om… Cristina : „Dar cînd stătea pe creangă nu era om, era copil…”.

Altă intimplare, cu vreun an înaintea celei cu creanga. Seară. Cristina s-a culcat, dar nu poate să doarmă. Prin uşa întredeschisă: „Am insomnie !” (cuvînt achiziţionat, probabil, în ziua aceea). Maică-sa : „Nu-i nimic ! Uite, inchipuieşte-ţi că eşti într-o poiană plină de iepuraşi şi îi numeri ; şi numeri, şi numeri, pînă adormi”. Peste un minut : „Nu pot să-i număr, mamă, că sar în toate părţile !” Maică-sa : „Uite, nu sînt iepuraşi, sînt oi şi trec prin strungă şi le numeri” (Cristina a văzut astă-vară o stînă). Peste un minut : „Nu pot, mamă, că se bagă cîte două şi eu nu ştiu să număr din doi în doi…” Maică-sa, crezînd că de data aceasta o dovedeş-te : „Foarte bine, numără flori!” Numai că, e clar, Cristinei nu de somn îi arde, ci de conversaţie nocturnă. Aşa că, peste un minut, un glas victorios anunţă : „Gata, le-am numărat, sînt 47 !” Tatăl Cristinei, de profesie psiholog, este incintat de răspunsurile fetiţei. Le socoteşte probe vădite de inteligenţă, creativitate, imaginaţie ş.a.rn.d. Mama ei, mai terestră, se intreabă ce va face Cristina în viaţă. „O canalizez spre Drept ; o să iasă un avocat clasa-ntîi din ea, cu talentul ăsta de a găsi replică în orice situaţie…” Tatăl ricanează : „Da, tu crezi că în 2020 o să mai fie nevoie de avocaţi chiar în aşa măsură…” „Ce-ţi veni cu 2020 ?” — întreabă mama, care niciodată nu a avut o slăbiciune pentru aritine-tică. „Cum, ce-mi veni ? Cristina o să fie în plină putere profesională în 2020-2030, nu-ţi dai seama ?” Mama rămîne o pă pe ginduri ; aşa e, da, oricit ar fi de ciudat. 2030, mileniul trei… Şi, uite, fata ei… Cristina, martor la discuţie, interpretează gresit vălul uşor de tristeţe care s-a aşternut pe faţa mamei si mai spune una „de-ale Cristinei” : Nu fi supărată, mamă, că-mi găsesc eu o meserie. Am auzit la radio că toată ziua se fac meserii noi. Zicea că meseriile din viitor, adică nu, zicea că trei sferturi din ele nici nu sînt cunoscute azi. Aşa zicea, am auzit eu. — M-am liniştit ! — zice mama — şi rămîne pe ginduri. Chiar, ce va face Cristina ei în viaţă ? Ce alternative îi va oferi societatea ? Ce va cere de la ea ? Ce… ? Cum… ? Reluăm intrebarea : cum va munci Cristina, ce va face ea ? Cum vor munci ceilalţi 398 903 locuttori născuţi în România anului 1980, astăzi colegi de clasă ai Cristinei C. ? Ce profesiuni vor practica? şi, extinzind intrebarea : ce se va întîmpla cu profesiile, aşa cum le cunoaştem astăzt? Pe scurt : care sînt profesiile viitoruiui şi care este viitorul profesiilor ? Iată cele două întrebări cărora încearcă să le ofere un răspuns ancheta noastră.

Nu este bietul om sub vremi

— Cristina C. a auzit şi a reprodus, cred, corect cele auzite la radio este de părere dr. O. Hoffman, de la Centrul de cercetări sociologice de pe lîngă Universitatea Bucureşti. Numai că… nu este corect !

– Ce anume ?

— Cei care a vorbit la radio nu a pus corect problema. Ea se pune altfel, capătă formulări cum ar fi : „Care ar putea fi profesiile în anul 2020 pentru a realiza cel mai bine obiectivele pe care ni le propunem ?” sau „Ce profesii să pregătim pentru viitor pentru a realiza cit mai bine obiectivele pe care ni le-am fixat ?” O serie de cercetări au arătat limitele teoretice şi marile erori ale promovării paradigmei „Ştiinţa descoperă, tehnologia aplică, omul se conformează”. Se cuvine să acţionăm pe baza unui nou principiu care ar putea fi formulat astfel : „Omul orientează cercetarea ştiinţifică spre rezolvarea problemelor lui vitale şi alege tehnologiile care îi sînt favorabile”.

— Cu alte cuvinte, este vorba de aplicarea principiului „omul manipulează ştiinţa şi tehnologia” în locul unei care ne propune un om manipulat de ştiinţă şi tehnologie.

— Intocmai. ‘Viitorul se creează. Nu există un viitor prestabilit, generat liniar de către prezent, un viitor pe care noi, oamenii, trebuie doar să-l „descoperim” şi apoi să ne conformăm unor necesităţi implacabile. Bineinţeles, excluzInd voluntarismul, crearea viitorului impune cunoaşterea clară şi precisă a zonei „posibilului actional”, conturarea a ceea ce reprezintă necesităţile şi tendinţele, cerinţele şi condiţiile contextului social în care acţionăm. Dar, o dată precizate zona „constringerilor”, zona imposibilului şi zona necesităţilor tendenţiale, rămîne un larg spatiu social al libertăţii şi responsabilităţii privitor la valorizarea şi valorificarea res-ponsabilităţilor.

— Cu alte cuvinte, nu mai spunem o dată cu cronicarul că „e bietul om sub vremi”, ci spunem că vremile sînt sub om.

— Dacă vreţi… Intreaga istorie, practica umană dovedesc acest punct de vedere ştiinţific, stimulator conform căruia există diverşi viitori posibili, în raport cu modul în care o societate, un grup social reuşesc să cunoască realitatea şi să o valorizeze pe baza unui sistem superior de aspiraţii-motivaţii-valori. Setul de direcţii posibile care se pot imagina asupra viitorului cuprinde stări, situaţii cu semnificaţie valorico-umană diferită şi chiar contradictorie. Un exemplu : revoluţia ştiinţifico-tehnologică contemporană a generat marele paradox evidenţiat de mulţi cercetători, politicieni, oameni de acţiune — pentru prima oară se pot crea condiţiile satisfacerii plenare a necesităţilor de bază ale dar, tot pentru prima oară, omenirea poate fi ameninţată în însăşi existenţa sa.

Aşadar, nu orice viitor posibil este şi de dorit, dezirabil ; din complexitatea căilor de acces spre viitor trebuie să selectăm doar pe cele dezirabile (şi, evident, accesibile) şi să blocăm conştient şi eficient pe cele ce nu ne vor fi benefice. Dar să revenim la profesii. Practica construcţiei socialiste în ţara noastră, ghidată de o viziune ştiinţifică, realistă asupra condiţiilor de acţiune, implică o „prelucrare” a prezentului şi a trecutului în raport cu obiec-tivele de viitor pe care le formulăm, pentru care optăm. Căci, referindu-ne la profesiile viitorului, propunîndu-ne ca direcţie strategică dezvoltarea pe baza ştiinţei şi tehnologiei celor mai moderne, trebuie să formăm o structură socioprofesională capabilă să pună in valoare toate capacităţile noastre creative prezente, ca şi experienţa acumulată în trecut, să dea prezentului o asemenea semnificaţie care să asigure valorizarea şi valorificarea celei mai importante resurse de care dispunem : omul. Deci, prioritar devine modelul de societate pe care ne propunem s-o înfăptuim şi, evident; modelul de om. Ca atare, se cuvine să ne schimbăm optica asupra dinamicii structurii profesionale, aceasta nefiind, în primul rînd, un simplu efect al transformărilor din alte zone ale societăţii — economie, tehnologie, ştiinţă etc. — ci un factor activ major în promovarea transformărilor pentru care am optat : socialismul multilateral dezvoltat şi înaintarea spre comunism, cu alte cuvinte, infăptuirea cartei dezvoltării noastre, Programul Partidului Comunist Român.

— Deci, cuvintele citate de Cristina sînt, mai mult sau mai puţin, golite de sens. In loc de : „Care vor fi profesiile viitorului ?” sau „Cite din actualele profesii vor mai exista în anul 2020 ?” (întrebări care, vorba cuiva, se aseamănă cu ghicitul în cafea) e mai firesc, e firesc aşa cum aţi arătat — să folosim formulări ca aceasta : „Care ar putea fi profesiile în anul 2020 pentru a realiza cel mai bine obiectivele pe care ni le fixăm?” ssau „Ce profesii să pregătim pentru viitor pentru a realiza cît mai bine obiectivele pe care ni le-am propus ?” — Intru totul exact. Ori consecinţă, se impune o nouă viziune teoretică asupra profesiilor şi structurilor socioprofesionale, viziune care s-ar putea întemeia pe idei cum ar fi : structura socioprofesională nu se modifică doar ca un efect al schimbărilor socioeconomice, ci trebuie să fie pregătită în avans, concepută a juca un rol activ în promovarea şi dirijarea transformărilor spre obiectivele opţionale ; structura socioprofesională exprimă modul în care societatea repartizează timpul de muncă socialmente disponibil pentru satisfacerea necesităţilor, în conformitate cu un model sociocultural dat ; profesiile nu reprezintă doar o specializare şi pregătire a forţei de muncă, ci — în primul rînd — un mod de viaţă generat de un mod de muncă, pregătirea pentru profesie afectînd esenţial întreaga existenţă a omului ; în viitor, profesiile vor juca un rol social crescut, ca urmare a proceselor de omogenizare socială şi, concomitent, de diferenţiere-diversificare profesională, aspiraţională, de viaţă etc.

In conformitate cu această viziune, invăţămintul se constituie ca principal mijloc de direcţionare şi stimulare a transformărilor în structura socioprofesională. Este sigur : cel care are un invăţămint bine orientat şi ef cient, acela va stăpîni viitorul. — Aţi vorbit despre viitorul dezirabil… — Da, viitorul dezirabil ; în această direcţie acţionează însă o serie de restricţii care limitează ritmul trecerii de la posibil la real, cum ar fi : structura fondurilor fixe, resursele disponibile (naturale, financiare, tehnologico-ştiinţifice, umane etc.), structura popu-laţiei, relaţiile şi/sau confruntarea internaţională şi altele.

Un sumar calcul ne arată : ştiind că în 2010 invăţămintul obligatoriu va fi de 12 clase, populaţia ocupată efectiv (aproximativ cea intre 18-60 ani) a anului 2010 are, din 42 de virste, circa 20 prezente in cîmpul mun-cii de pe acum. 1n 2020, circa 10 vîrste sînt de pe acum încadrate, iar 10-12 în curs de profesionalizare (pentru 1988, populaţia ocupată s-a calculat începînd de la 16 ani). Aceasta arată că pentru anul 2020 va trebui să asigurăm un număr de cadre prin reprofesionalizare, concomitent cu pregătirea unor specialişti capabili a trece uşor de la o profesie la alta. In anul 2035, cînd va ieşi la pensie (dacă actualele reglementări legale privind vîrsta de pensionare se vor menţine si, dacă, în general, actualul sistem de activitate/pensie se va menţine…), Cristina C. va avea drept cei mai tineri colegi pe cei născuţi în 2016-2017 — cei mai mulţi dintre ei fiii unor oameni care astăzi, în 1988, încă nu s-au născut ! Cum vor privi ei profesia Cristinei, profesie pe care poate că noi încă n-o cunoaştem ?

Computere si sageti

Cum vor privi cei născuţi în anul 2000 profesia Cristinei ? Intrebarea de mai sus este departe de a fi o întrebare retorică. Stăm de vorbă cu dr. Ştefan Costea, cercetător ştiinţific principal.

— Structura profesională este, după cum bine se ştie, un element al diviziunii sociale a muncii. Ea joacă un rol deosebit de impor-tant în configurarea fizionomiei unei societăţi ; aceasta poate fi descrisă practic exhaustiv răspunzînd doar la întrebările „cine munceşte, cum munceşte, cît munceşte, de ce munceşte, pentru cine munceşte”.

— Structura socioprofesională — ne spune dr. ştefan Costea — asigură realizarea bunurilor şi serviciilor şi exprimă activitatea umană socialmente coordonată (complementar cu alte două tipuri de activităţi : casnico-familiale şi social-obşteşti). Direcţionarea viitoarelor structuri profesionale este, în sine, un factor de generare a progresului social insuşi. Ea se subordonează obiectivelor generale rezultate din strategia ţării noastre la orizontul deceniilor următoare : construirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi trecerea treptată spre comunism ; modernizarea întregii economii prin acţiunea largă a revoluţiei ştiinţifico-tehnice, a noii revoluţii agrare ; creşterea nivelului de trai material şi spiritual, a calităţii vieţii în general ; apropierea dintre clase şi pături sociale, deci, implicit, dintre profesii ; strategia îmbinării învăţămîntului cu cercetarea şi producţia ; pe scurt — ea rezultă din marile opţiuni stra-tegice ale societăţii în ansamblu.

— Vom discuta mai încolo amănunţit despre consecinţele practice ale acestei viziuni. Pînă atunci, vă rugăm să ne vorbiţi pe scurt despre tendinţele mondiale în structura şi restructurarea socioprofesională. ‘Evident, problema nu se pune in aceiaşi termeni în Canada ca în Mali, în Portugalia ca în Japo-nia. Să ne referim la ţările cele mai avan-sate din punct de vedere industrial, cele în care revoluţia stiinţifico-tehnică are „state de serviciu” mai vechi. Care sînt, în aceste ţări, efectele şi tendinţele revoluţiei ştiinţifico-tehnice asupra structurii socioprofesionale pînă în anii 2010-2020 ?

— Treptata restrîngere şi dispariţia chiar a numeroase profesiuni legate de activităţi care solicită preponderent efort fizic ; în acelaşi sens, treptata restrîngere a profesiunilor care necesită efort intelectual rutinier ; trecerea unor activităţi umane pe seama automatelor ; mutarea muncii umane spre noi domenii (Cosmos, mări şi oceane, manipularea viului etc.) ; trecerea unor activităţi efectuate prin munci profesionale pe seama preocupărilor social-obşteşti sau casnic-familiale şi viceversa, trecerea unor activităţi de acest tip în sfera muncii profesionale ; pătrunderea în locuinţe a activităţii profesionale de producţie şi a tehnologiilor informaţionale ; o accentuată mobilitate profesională „internă” (schimbări şi chiar mutaţii în cadrul profesiei) şi „externă” (schimbarea profesiei de 1-2-3 ori în cursul vieţii) ; evident şi altele, mai puţin importante în raport cu cele dinainte sau mai greu de identificat astăzi.

— Toate acestea presupun şi schimbări în sistemul de pregătire profesională. – toate ţările la care ne referim sînt in curs prefaceri seioase — mai vizibile în unele, mai puţin vizibile în altele. In orice caz, învăţămîntul se află peste tot într-un proces de reconsiderare, de revalorizare şi revalorificare a conţinutului şi formelor sale. Ca linii directoare, s-ar degaja : cerinţa inter- şi multiprofesionalizării ; accentul pus pe învăţarea modului de a înyăţa ; sporirea educării aptitudinilor intelectuale creative ; îmbinarea muncii umane cu activitatea calculatoarelor ; îmbinarea elementelor legate de ştiinţele naturii şi tehnice de cele socio-umane ; şi enumerarea ar putea continua…

…O faţă a medaliei. Iată şi reversul ; pentru multe milioane de locuitori ai planetei noastre, pregătirea profesională înseamnă — acum, în pragul mileniului al treilea — invăţarea modului cum se găsesc insecte şi viermi pentru hrană, cum se confecţionează o săgeată otrăvită cu curara, cum se face fo-cul frecind unul de altul două. beţigaşe. Iar pentru alte milioane şi milioane, locuitori ai marilor metropole din ţările în curs de dezvoltare, „pregătirea profesională” semnifică munca necalificată de la 6-7 ani cîte 12-14 ore pe zi (cum autorul acestor rînduri a văzut cu ochii săi intr-o ţară asiatică). Aceasta este condiţia umană, aceasta este conditia profesională a omului pe planeta sa în 1988. Intre zero şi infinit, totul, sau mai totul, este posibil.

Strapungere, dezvoltare, sustinere

La Centrul de cercetări sociologice de pe lingă Universitatea Bucureşti se află. In curs de desfăşurare o cercetare privind prospectiva profesiilor. O seamă dintre rezultatele la care s-a ajuns pină In clipa de fată ne sînt făcute cunoscute de cercetătorul ştiintific Simona Raseev :

— Proiectarea (insist asupra acestui ter-men), proiectarea structurilor profesionale nu se poate face, binelnteles, decît cu luarea în considerare a strategiilor generale de dezvoltare a societătil pe diferite orizonturi de timp. Ea se constituie într-un act de maximă responsabilitate, cu largi implicatii sociale. Proiectarea unor noi structuri profesionale este în mare măsură şi o problemă de gindire novatoare, care solicită imaginatia şi spiritul de creativitate. Pornind de la viitor spre prezent, de la obiective spre măsuri necesare — elementele de fantezie, inedit, noutate sînt in mare măsură tot atit de ne-cesare ca şi cele de realism, rigoare stiintifică, exactitate.

— A gîndi, a imagina structurile profesionale ale viitorului înseamnă a lua In calcul şi unele dimensiuni, factori, procese greu sau uneori imposibil de sesizat in prezent, altele care încep să se manifeste ca tendintă, deşi nu pot fi încă generalizate; înseamnă, de asemenea, a accepta posibilitatea aparitiei unor elemente imprevizibile — nu-i aşa ? — In analizele noastre, la baza cărora stau numeroase cercetări intensive de teren, am elaborat o tipologie a profesiunilor idin perspectiva dezvoltării viitoare : există o primă grupă, profesiile de străpungere – ca purtătoare ale directiilor principale ale schimbării ; o a doua grupă o formează profesiile de dezvoltare, care generalizează directiile initiate de primul tip ; în fine, profesiile de sustinere, care preiau inovatia şi asigură functionarea echilibrată a diverselor compartimente ale mecanismului social. Raportate la sensul transformărilor şi al dezvoltării sociale, la optiunile strategice ale dezvoltării în general, unele profesii sau grupuri de profesii pot ocupa pozitii diferite în epoci diferite.

— A imagina profesiile viitorului şi a pregăti cadrele de specialişti înseamnă, in pri-mul rînd, a forma oameni capabili de a realiza „străpungerile”, cu alte cuvinte capabili de a crea, de a folosi, a generaliza şi perfecţiona tehnologiile de virf.

— Misiunea aceasta, de o importantă excepţională, revine învăţămîntului. Prin insăşi esenţa sa, el inseamnă transmiterea de cunoştinţe, de valori şi, totodată, o proiectare spre viitor a aspiraţiilor prezentului — în sensul voinţei de a le concretiza prin materialul uman încredinţat. Investiţia în om este o investiţie pe termen lung, ale cărei efecte nu pot fi evaluate decît în timp. Or — ştiut fiind faptul că afirmarea şi cristalizarea unei direcţii noi în sistemul tehnologic necesită timp InvăţămIntul este chemat să devanseze, prin structura profesiilor pe care le pregăteşte, caracteristicile profesionale ale locurilor de muncă.

– Dar în ce măsură învăţămîntul poate asigura formarea personalului de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică cerut de noile direcţii ale schimbărilor ?

– Desigur că în măsura în care va reuşi să devanseze cerinţele de moment (dar care nu trebuie şi nici nu pot fi, în nici un caz, neglijate) şi va promova o strategie în pas cu cerinţele revoluţiei ştiinţifico-tehnice, invăţămintul este (sau poate deveni) factor de promovare a unor noi structuri profesionale în măsura în care el se constituie ca domeniu în care se proiectează şi se orientează direcţiile evoluţiei viitoare a acestor structuri. Ca principal spaţiu de proiectare a unor noi structuri profesionale, Invatămintul se implică — şi se va implica tot mai mult în viitor — în zone care depăşesc cadrul strict al pregătirii profesionale. Trebuie subliniat faptul că pregătirea în vederea inde-plinirii unor sarcini concrete de muncă rămine fundamentală in proiectarea unor structuri profesionale dezirabile; ea trebuie corelată nu numai cu proiectarea tehnologică şi conturarea unor noi demenii de activitate, dar şi cu formarea unor atitudini şi comportamente de un tip nou, legate de responsabilitate, participare, implicare socială, mer-gind pînă la pregătirea pentru activităţile legate de viata de familie, de petrecere a timpului liber etc. Din cercetările realizate de colectivul nostru a reieşit cu claritate şi necesitatea accentuării rolului cunoaşterii în pregătire, al cunoaşterii ca proces de integrare valorică a cunoştinţelor în conditiile actualei revolutii tehnologico-ştiintifice. Formarea unor comportamente care să valorifice într-o cît mai deplină măsură capacitătile intelectuale, creativitatea, care să stimuleze inovarea constituie o pîrghie extrem de importantă care acţionează în directia creşterii eficienţei pregătirii şi — în consecintă — a întregii activităti.”

[Articol transcris din Almanah Scinteia 1988. Autor: G.R.Chirovici]

Continuarea articolului aici:

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *