Articole

Moda anului 1989. Bun venit stilului clasic

moda-anului-1989-romanita-iovan

Cronica Modei. Bun Venit stilului clasic

Cu intenţia de a vă prezenta citeva tendinţe, sau mai degrabă propuneri, pentru ’89 in materie de veşminte am stat de vorbă cu mari creatori de modă din ţara noastră, de la Centrul de cercetare şi proiectare a imbrăcămintei din Bucureşti şi de la Centrui de estetică a produselor industriei uşoare, focare ale modei noastre; am poposit in Calea Plevnei, la Centrul de creaţie pentru cooperaţia meşteşugărească şi la Centrul de artă populară şi meşteşuguri artistice, alte puncte fierbinţi in materie; am trecut pe fa „Mondiala” Satu Mare, pe la „Tricodava”… Si, nu in ultimul rind, am incercat să aflăm ce se vehiculează pe malurile Senei, Tibrului şi Tamisei. Incercind să ne detaşăm de cele mai neaşteptate, bucfucaşe şi sofisticate denumiri sub care creatorii işi grupează noutăţile, pur şi simplu am fotografiat, la propriu şi la figurat, pentru noi, hainele ce se vor purta!

„Autentic” stilul de avangardă al modei ’89

De la bun început a trebuit să ne întrebăm circumspecti: „autentic”, dar cum? Căci de prea multă vreme incoace moda este retro. De fapt să nu ne lăsăm păcăliti, creatorii se acoperă cu această uriaşă umbrelă căreia îi spunem retro, sau poate ca un simplu generic, pentru a nu fi acuzati că imprumută prea mult din ceea ce au inventat altii de-a lungul unui secol, care se apropie de sfîrşit, care şi-a făurit oricum matricea… Şi încearcă, încearcă şi vin cu fel de fel de surprize privind fie spre zorii secolului, fie spre siluetele efilate ale anilor ’30 sau, sărind peste două decenii, să fie în stil ’60—’70, creînd haine pentru femei cu un aer infantil. Intre timp s-au interferat şi influente folk, printre care şi cea japoneză, care a adus o reală busculadă cu formulele sale prea exotice, prea ample, dezavantajînd categoric femeia obişnuită, cu siluetă medie. Şi dacă ar fi să ne luăm după stilişti, vom continua în viitor să fim în stil rock, adică să purtăm haine ale deceniului şapte, dar să ne întoarcem spre „malagamba”, căci retro pare a se opri şi spre ’50, ca şi spre gratia anilor ’30.

Dîndu-şi seama că trebuie să ne inspire mai multă încredere, dînd cortina la o parte, adică arătîndu-ne exact de unde au pornit, creatorii de modă au denumit tendinţa cea mai nouă autentic, alţii simfonie, care, de ce n-am recunoaşte-o, ne inspiră parcă incredere. De fapt ce se ascunde sub aceste atrăgătoare idei? Pur şi simplu, dragi cititoare, cel mai autentic stil clasic! Ei, o să spuneţi dumneavoastră, şi cu clasicul acesta nu ne duceţi, am văzut atîtea inter-pretări în stil clasic… „Autentic” e tendinţa în care haina e coerentă, reţineţi această caracteristică, în care moderaţia pare să fie în sfirşit intronată, cu umeri normali, aşa cum sînt ei, fără pernite mari sau mai mici, cu o lungime la jumătatea genunchiului, deci nici mini, nici pînă la gambă, urmărind linia corpului, cu o lejeritate vizibilă. Să recunoaştem însă că moda aceasta, văzută şi ea de-a lungul ultimilor 20-30 de ani, readuce proporţii fireşti, adică haine care urmăresc şi pun în valoare armonia naturală a trupului omenesc. Colecţia de tendinţă aduce însă şi o altă propunere, mai romantică de data aceasta, care, avînd aceeaşi trăsătură comună — noul relief al siluetei obişnuite, fără exagerări însă de amploare sau lungimi, presupune doar accente, gulere din dantelă, nasturi — adevărate bijuterii batiste în culori exagerat de vii

moda-anului-1989-in-romania

Fără podium, o prezentare a mode

Simplificarea în cazul modei ’89 merge spre linia dreaptă şi evazată, aceasta amintind prin construccie trapezul sau litera „X”, ceea ce inseamnă strîns în partea de sus, larg in partea de jos, o lărgime obţinută prin bieuri sau pliseuri. Mantoul, care revine ca o piesă de durată, se supune, mai mult decît alte piese ale garderobei, rigorii, amintind, prin construcţie, liniile de care vă vorbeam (dreaptă, X, trapez); dar dacă silueta este plină se poate apela mai ales la linia trapez, deci mai strîmt la umeri şi lărgime moderată în partea de jos. Jachetele, căci sînt nenumărate modele, continuă să fie purtate cu pantalon sau fustă, iar lungimile lor sînt 7/8 sau 3/4, linia taliei fiind marcată cu elastic sau găici, cu buzunare mari şi mici, cu epoleţi, cu multe tighele şi, de ce nu, dacă silueta o îngăduie, cu un basc tighelit. Dar se mai poartă în continuare pelerinele moderate, călduroase. Trenciul, de nelipsit între hainele de toamnă, e într-adevăr foarte la locul său. Cu umeri uşor rotunjiţi, sau mai bine fără, cu talia uşor accentuată, cu lungimi ce se opresc în jurul genunchiului, fără să cadă spre gleznă, cu detalii in cazul acesta accentuate în mod deosebit: tighele, epoleţi, buzunare, plăci, găici, precum şi garnituri din blană şi tricot. Se cuvine să amintim şi pantalonul, care, aşa cum propun de astădată, cel puţin într-o variantă, creatorii, avantajează şi talii ce au depăşit adolescenţa. Mulat pe corp, călduros şi, de ce nu, elegant. Există şi cealaltă variantă, cu pliuri în talie şi îngustat în partea de jos, dar aceasta, fireşte, rămîne in garderoba adolescentelor.

Oare trebuie să arătaţi romantică? Nu, feminină, feminina

O aură romantică a plutit întotdeauna în ţinuta femeii fără vîrstă şi, fireşte, haina are poate rolul cel mai important în aceasta… Si dacă în ultimii ani ne înconjuram doar de funde şi volane, vom insista de astădată asupra construcţiei de bază şi, in cazul de faţă, lăsînd să se vadă naturaleţea trupului femeii.

Costumul taior — şi să nu vi se pară curios că-I integrăm stilului romantic, el fiind de inspiraţie masculină, cum bine ştim, — în moda ’89 este foarte cambrat, cu talia subliniată cu pense, umeri micşoraţi, uşor rotunjiţi, aproape totdeauna fără perniţe. Jacheta are, fie prin croială, fie printr-un adaus, un basc simplu, plisat sau tighelit. Se poate purta cu fuste de lungimi normale, adică sub genunchi, dar de cele mai multe ori creatorii le-au propus deasupra genunchiului şi cu un accesoriu nelipsit: pantoful cu toc inalt.

Rochia, rochiile mai bine zis, redevine punct de inspiraţie, locul de fantezie al tuturor creatorilor de modă. Cele mai multe sînt pe talie, pînă la genunchi, cu umeri norrnali, ba chiar uşor căzuţi. Bustul este realizat cu linii precise, iar fusta largă, cloş, sau dacă este strîmtă, înclină să aibă o formă conică.

Fusta, şi ea în forme variate, poate şi pentru că nu ne mai putem imagina o ţinută de dimineaţă sau de după-amiază doar în rochie sau costum taior, ci şi în fustă şi bluză, sau în fustă şi jachetă. Dreaptă, cambrată, strînsă pe linia şoldului, largă din talie sau din dreptul şoldului, scurtă, cu talia ridicată, iată în cîte feluri construiesc stiliştii fusta anului, care are în plus fermoar, basc, buzunare. Creatorii îi propun şi o linie în zigzag a tivului, dar aceasta e o chestiune de gust personal şi nu insistăm asupra ei.

moda-anului-1989

Toamnă aurie

Ne spuneau creatorii unui mare combinat romănesc, acolo unde se vopsesc firele şi fibrele din care se vor ţese hainele noastre, că nimic nu e mai greu de obţinut decît tonurile care se „sting”. Şi, dacă vreţi să fiţi după ultima modă, cel puţin în privinţa gamei cromatice, nu priviţi doar în reviste sau la hainele din magazine, ci spre aurul toamnei. Căutaţi roşul frunzei înainte de a cădea, care pare a se asemăna şi lutului ars, ambele nuanţe de ultimă modă, alăturate tonurilor de verde ce se pierd în gri, dar poate cel mai rafinat melanj dintre alb şi bej, toate sînt culorile ultimei mode. Si pentru că în anul 1989 se împlinesc două sute de ani de la revoluţia franceză, stiliştii acestei ţări intenţionează să lanseze în modă, pentru a omagia acest eveniment, culorile alb, roşu şi albastru. Pentru vară, culoarea care revine cel mai insistent este albul, atîta alb încît ne-ar trebui soare, atîta soare încît această culoare să ne apere de el, căci se ştie că albul respinge canicula. Pentru vreme rece se poartă stofele de lînă simple, uni sau în dungi, uşor contrastante — alb şi gri spre exemplu — „prince de Galles”, picior de cocoş, iar pentru vară bulinele şi imprimeurile florale. Accesoriile, şi ele în schimbare, ne amintesc de anii trecuţi prin tocurile inalte, ajungînd pînă la 8 cm pentru seară, dar şi cele plate, pentru toată ziua, iar poşetele mari pentru zi, minuscule pentru seară, în culori vii, spun creatorii, dar noi credem că tot cele neutre rămîn mai la îndemînă prin valabilitatea lor.

Un studiu de marketing ce încerca să sintetizeze preferinţele pentru modă ale femeilor din diferite ţari ne-a atras atenţia asupra femeii nipone. De ani buni, în Ţara Soarelui Răsare, femeile preferă mai ales mătasea, şi dintre imprimeuri bulinele, de dimensiuni mai ales minuscule. Este o dovadă că nu moda impune, ci femeia dispune. Să ne îmbrăcăm cum ne place, şi mai ales cum ne stă bine, iar în recomandările creatorilor, în munca lor sisifică, să vedem mai ales dorinţa lor de a ne ajuta pe fiecare dintre noi să fim, da, să fim cu adevărat mai frumoase!”

[Articol transcris din Almanahul Femeia 1989. Autor: A.Popescu]

moda-1989-romanita-iovan

moda-anului-1989 moda-anului-1989 moda-anului-1989 moda-anului-1989 moda-1989-romania-8 moda-1989-romania-10 moda-1989-romania-10 moda-1989-romania-11 moda-1989-romania-12 moda-1989-romania-13 moda-romania-1989